Monolog10-de una singura o sa umblu teleleu

Am cunoscut de curand un tip ce urma sa-mi schimbe cu totul perceptia despre viata,sentimente,trairi.Numele sau este...defapt nici nu conteaza.Pentru voi o sa-l numesc ,,Andrei'' sau simplu,,A'' este genial.

Este frumos in sensul cel mai bun al cuvantului,este foarte inteligent si in acelasi timp cinic,ii place sa mearga la opera si sa asculte rock din cand in cand.Isi mai ocupa timpul liber facand pe modelul dar eu stiu ca asta nu il atrage in mod deosebit.

Ii place sa citeasca autori clasici,vechi,lecturi ocolite de majoritate.

Felul sau de a fi ma fascineaza.

Felul sau de a ma iubi ma trimite spre un alt univers,unul paralel,un univers in care pot fi cine vreau si pot ajunge oriunde cu gandul,universul bratelor sale puternice.

Acest loc imi da siguranta de care am nevoie sa comit o nebunie,imi da puterea de a privi lumea detasandu-ma de ea,ma obliga sa inteleg ca sunt dependenta de independenta mea.

El imi ofera senzatia de extraordinar in tot ceea ce ar trebui sa para firesc in viata de zi cu zi.Andrei si cu mine,ne potrivim,ne completan,ne observam pasiunea starnindu-se in ochii care nu inceteaza sa se mai priveasca.

Intr-una din zilele noastre de relaxare ne aflam in parc.Dintr-o data a primit un telefon si a trebuit sa plece.I-am spus ca eu voi mai ramane sa ma bucur de peisaj.

Odata ramasa singura am inceput sa ma gandesc la anul care tocmai trecuse,la ceea ce mai ramasese din vechea Eu,la ceea ce mai ramasese din amintirea lui Novel.





O mana mi-a fost asezata pe umar si in acel moment am simtit ca si cum o tensiune este varsata in tot corpul meu.Cunosteam prea bine atingerea aceea.Cunosteam prea bine mana.

Era.....Ei bine era Novel.Vechea Novel.

S-a asezat pe banca langa mine,m-a imbratisat,a ramas blocata cateva minute privindu-ma .

-Mi-ai lipsit Nicole,sa stii!

-Da,inteleg.

-Nu am mai auzit nimic de tine...

-Intr-adevar...probabil ca am avut amandoua lucruri mai importante de facut.

-Posibil.Eu insa nu am incetat sa ma gandesc la tine...

-Mare pacat.De ce nu ti-ai continuat viata?

-Se pare ca inca nu am putut trece peste.Vezi tu Nicole,ai insemnat foarte mult pentru mine,si continui sa o faci...

(Cuprinsa de o putere fara precedent,impinsa de curiozitate si de dor am intrebat fugitiv,fara sa realizez cuvintele rostite)

-Te mai doare???

,,Ea zambi cu un aer ciudat de neatent si fara sa para totusi ca inca sufera''

-Da,mult:)!



Si atunci mi-au venit ca intr-o avalansa peste inima toate sentimentele,toate trairile,amintirea noastra,camera ei,noapta aceea in care ploua,FELUL EI DE A MA IUBI( in contradictie oarecum cu cel al lui Andrei),felul EI de a ma tine de mana,iar toate aceste lucruri s-au concretizat intr-o fractiune de secunda,s-au compresat intr-un singur gand,acela ca m-a facut sa sufar o data si e posibil ca daca ii mai dau sansa,sa se intample si a doua oara.

Dar nu imi doream decat inca o zi petrecuta cu ea,ca sa pot pune punct definitiv amintirilor.



-Sa stii Nicole,am aflat ca ai pe altcineva,UN BAIAT.Dar sunt dispusa la compromis,ma voi face ca nu am auzit asta vreodata.

Tot ce trebuie sa faci este sa-mi spui ca si tu vrei,ca si tie ti-e dor asa cum ard eu de nerabdare sa te simt din nou.

-Bine,dar doar o zi,dupa regulile mele.

-Eh...o sa vezi ca nu va fi doar o zi,cred ca e o gluma proasta...

Da,bineinteles,dupa regulile tale,accept orice.





In acel moment ne-am ridicat de pe banca si am mers impreuna la apartamentul ei.

Arata de parca stia ca voi ceda si voi ajunge acolo.

A urmat refularea dorintelor,a pasiunii,revarsarea durerii si a frustrarilor,pierderea dorului si regasirea echilibrului apoi placerea deplina.



Toata noaptea a plouat.Stropii de ploaie intrau incet pe geamul ei larg deschis.Era vara.Era cald.Mirosul de asfalt umed patrundea odata cu vantul in camera.


/O priveam cum se misca lasciv in lumina slaba a orasului care patrundea in camera prin fereastra ei mare.Paharele erau pe jumatate goale.Vinul era la fel de rosu ca si buzele mele.Ma iubea.Si atunci realizase asta mai mult ca niciodata.Eram atat de pasiva la sentimentele sale,ii suradeam drept in fata.Am crezut ca la un momentdat voi izbucni in ras.Dar nu a fost asa. Usor,i-am cuprins crestetul cu mainile si mi-a spus: "off,ce copil esti''.Apoi am sarutat-o si totul a decurs perfect.
Se aude un telefon vibrand.Eu sar ca arsa.Raspund.Ma indepartea.Ramasa singura in camera ,inima ii bate din ce in ce mai tare.Poate sa-si simta pulsul in tot corpul.E atat de indragostita incat spera ca asta sa tina o vesnicie.Nici nu simte cum trece timpul.Asteapta.Asteapta..Revin.Ii spun ca trebuie sa plec,am p urgenta,dar o rog sa o gasesc tot aici cand ma voi intoarce.E dimineata.Eu inca nu am revenit.I-am promis ca o sa vin.Dar ar trebui sa ajunga la facultate intr-o ora.Defapt,crede ca nu va mai parasi apartamentul pana la pranz.Cursurile mai pot astepta.Eu nu!