Mi-am reluat viata de inaintea ei,inarmata cu o doza de optimism.
E geniala senzatia de libertate pe care o simt acum.
A trecut deja o luna si simt ca m-am nascut din nou.
Pot zambi fara sa-mi fie teama ca aspectul va fi fals.Urmele ei au inceput usor usor sa se stearga.Sufletul nu mi-e inca vindecat,dar merge pe calea cea buna.
Ziua asta vreau sa fie diferita.De astazi incep sa caut ceva nou.
Ajung la scoala.Stau la 3 ore.Mananc ciocolata.
In pauza,aud telefonul sunand.Un numar care imi pare atat de cunoscut suna insistent de cateva zile.E ca si cum l-am stiut int-o alta viata.Dar de ce ma mint.Imediat cum am iesit pe usa clasei ca sa raspund:dublu soc.
1-am realizat al cui era numarul
2-si mai rau de atat,monstrul mitologic era in fata mea
Eram atat de uimita,de parca ii vedeam serpii Medusei si urma sa devin stana de piatra.Glumesc.
Nelamurirea mea se accentueaza.
Novel se afla chiar in fata mea.
Imi zambeste si are ochii in lacrimi.
Imi spune cat de mult i-am lipsit si ma imbratiseaza.
Chiar daca sufletul imi era ravasit si durerea reaparuse,de data aceasta aparenta fizica a fost exact cea dorita: un zambet larg si plin de fericire trona acum pe chipul meu.
Mintea imi dicta ce sa spun insa inima imi schimba frazele.
Suferise prea mult si acum isi lua revansa.
Novel imi povestea cu ardoare ca s-a despartit de Alice,tipa roscata,si ca ii e dor de mine.Realizase cat de mult insemnam pentru ea si avea nevoie sa revin in viata ei.
Daca ar fi sa o luam dupa ea,trebuia sa ii demonstrez iubirea si sa ma intorc in povestea de dragoste a apartamentului 66.
Apoi a izbucnit in plans si m-a implorat sa ii mai dau o sansa.
Am privit-o indelung si imi venea sa ii spun ca nu am incetat niciodata sa o iubesc cu toata fiinta mea.Tocmai cand cuvintele de consolare si se dragoste se asezau la rand ca sa poata fi rostite,inima a schimbat din nou jocul.
M-am trezit avand un ras frenetic.
I-am luat capul in palme si i-am spus ,,off,ce copil esti'',exact cum mi-a facut si ea cu ceva timp in urma.Apoi am sarutat-o si i-am explicat ca as vrea sa mai astept putin,ca trebuie sa ma convinga.De data asta trebuia sa fie real,nu doar o aventura.
Mi-a propus o discutie la o cafea exact in acel moment.
Am preluat controlul.E jocul meu.Sunt regulile mele.Eu stabilesc limitele.
M-a asteptat pana dupa ore,exact cum ii spusesem.Am mers in cafeneaua unde obijnuiam sa pierdem ore intregi si ne jucam una in parul celeilalte,Unde fumul de tigara se ridica spre acoperis,iar biscuitii de la cafea miroseau a vanilie,Unde gaseam mereu masa noastra libera in coltul din stanga,in spatele salonului,Unde eram la adapost de privirile tuturor desi toti puteau sa ne vada!
Era total schimbata.Era la pamant.Ma dorea.Imi dadea impresia ca ma iubeste.Nu o vazusem niciodata in postura asta.
Si-atunci mi-a venit ideea ce avea sa ma salveze de suferinta,ceea ce a urmat e usor de inchipuit.
Am privit-o cu caldura,am lasat-o sa-mi cuprinda mana,m-am jucat in parul ei,apoi am sarutat-o.
A inceput sa tremure si sa-mi spuna ca nu ma va mai lasa niciodata sa plec.
Am zambit si i-am replicat ca nici nu intentionez sa o fac.
Si atunci s-a schimbat radical.
Era ca in desenele animate cand un personaj trage de un fermoar si se dezbraca de corpul sau ca de o haina.
Din iubita mea nesuferita s-a transformat in iubita indragostita,geloasa,atenta,delicata.
Si mi-a placut enorm personajul asta.
Va fi doar un alt personaj ce va plange dupa iubirea pierduta intr-un alt pat cu alte asternuturi ravasite impreuna.
Asa au trecut 5 luni in care totul a mers perfect,in care a ajuns sa ma iubeasca asa cum nu mai facuse pana atunci.
Intr-o zi,am ajuns la ea acasa.Ploua.
Am asteptat-o sa vina de la facultate.Cand a sosit,picaturile de ploaie ii ajunsesera pana la piele.Ziceai ca intrase imbracata direct de pe plaja in mare.Arata atat de bine.Pielea ei catifelata si creola completa perfect rochita sumara alba si parul matasos de culoarea castanei.
A venit alergand la mine.Mi-a povestit ca Alice o cautase dar ca a respins-o.I-a explicat ca ma iubeste cum nu o mai facuse pana atunci si ca nu va renunta la mine pentru nimic in lume.Eu sunt motivul ei de a trai,era dependenta de mine.
Daca vi se pare ca aceste cuvinte au mai fost rostite,ei bine aveti dreptate.In trecut,facusem greseala sa o iubesc si sa am aceste sentimente pentru ea,acum roata se intorsese si ea era cea care urma sa aiba un soc dupa ce nu mi-am putut opri cuvintele sa dea navala:
-Novel,ma iubesti?
-Da,enorm.Doar stiai asta.De ce?
-Pentru ca eu nu am aceleasi sentimente!
-Iubito,nu ai cum sa ma iubesti si mai mult.E doar o gluma putin nesarata de a ta.
-Nu iubito.Nu te iubesc DELOC.
Pupilele i s-au dilatat si a inceput sa rada,apoi s-a oprit si m-a privit fix.
-Am sa plec acum.Nu am venit decat sa-ti spun asta.Sper sa nu fi suparata pe mine. Acum nu mai am ce cauta in locul asta.Am sa plec acum,si uita tot ce a fost intre noi,bine,e doar un sfat prietenesc!
-Doamne,nu-mi poti face asta.unde vrei sa ajungi? Vrei sa ma vezi suferind,implorandu-ti dragostea?
-Ba uite ca pot.Si chiar ti-o fac.Iar in ceea ce priveste durerea,suferinta cum ii spui tu,sunt convinsa ca iti va trece.
Am lasat-o consternata pe marginea patului,cu ochii privind in gol si cu palmele deschise,dupa ce mi-am eliberat mainile din stransoarea lor.
M-a sunat in continuu.
M-a cautat la scoala,acasa,insa nu am vrut sa vorbesc despre noi.
Ma comportam cu ea de parca era o prietena veche.
O faceam sa sufere si.....sincera sa fiu nici nu-mi parea rau!
E geniala senzatia de libertate pe care o simt acum.
A trecut deja o luna si simt ca m-am nascut din nou.
Pot zambi fara sa-mi fie teama ca aspectul va fi fals.Urmele ei au inceput usor usor sa se stearga.Sufletul nu mi-e inca vindecat,dar merge pe calea cea buna.
Ziua asta vreau sa fie diferita.De astazi incep sa caut ceva nou.
Ajung la scoala.Stau la 3 ore.Mananc ciocolata.
In pauza,aud telefonul sunand.Un numar care imi pare atat de cunoscut suna insistent de cateva zile.E ca si cum l-am stiut int-o alta viata.Dar de ce ma mint.Imediat cum am iesit pe usa clasei ca sa raspund:dublu soc.
1-am realizat al cui era numarul
2-si mai rau de atat,monstrul mitologic era in fata mea
Eram atat de uimita,de parca ii vedeam serpii Medusei si urma sa devin stana de piatra.Glumesc.
Nelamurirea mea se accentueaza.
Novel se afla chiar in fata mea.
Imi zambeste si are ochii in lacrimi.
Imi spune cat de mult i-am lipsit si ma imbratiseaza.
Chiar daca sufletul imi era ravasit si durerea reaparuse,de data aceasta aparenta fizica a fost exact cea dorita: un zambet larg si plin de fericire trona acum pe chipul meu.
Mintea imi dicta ce sa spun insa inima imi schimba frazele.
Suferise prea mult si acum isi lua revansa.
Novel imi povestea cu ardoare ca s-a despartit de Alice,tipa roscata,si ca ii e dor de mine.Realizase cat de mult insemnam pentru ea si avea nevoie sa revin in viata ei.
Daca ar fi sa o luam dupa ea,trebuia sa ii demonstrez iubirea si sa ma intorc in povestea de dragoste a apartamentului 66.
Apoi a izbucnit in plans si m-a implorat sa ii mai dau o sansa.
Am privit-o indelung si imi venea sa ii spun ca nu am incetat niciodata sa o iubesc cu toata fiinta mea.Tocmai cand cuvintele de consolare si se dragoste se asezau la rand ca sa poata fi rostite,inima a schimbat din nou jocul.
M-am trezit avand un ras frenetic.
I-am luat capul in palme si i-am spus ,,off,ce copil esti'',exact cum mi-a facut si ea cu ceva timp in urma.Apoi am sarutat-o si i-am explicat ca as vrea sa mai astept putin,ca trebuie sa ma convinga.De data asta trebuia sa fie real,nu doar o aventura.
Mi-a propus o discutie la o cafea exact in acel moment.
Am preluat controlul.E jocul meu.Sunt regulile mele.Eu stabilesc limitele.
M-a asteptat pana dupa ore,exact cum ii spusesem.Am mers in cafeneaua unde obijnuiam sa pierdem ore intregi si ne jucam una in parul celeilalte,Unde fumul de tigara se ridica spre acoperis,iar biscuitii de la cafea miroseau a vanilie,Unde gaseam mereu masa noastra libera in coltul din stanga,in spatele salonului,Unde eram la adapost de privirile tuturor desi toti puteau sa ne vada!
Era total schimbata.Era la pamant.Ma dorea.Imi dadea impresia ca ma iubeste.Nu o vazusem niciodata in postura asta.
Si-atunci mi-a venit ideea ce avea sa ma salveze de suferinta,ceea ce a urmat e usor de inchipuit.
Am privit-o cu caldura,am lasat-o sa-mi cuprinda mana,m-am jucat in parul ei,apoi am sarutat-o.
A inceput sa tremure si sa-mi spuna ca nu ma va mai lasa niciodata sa plec.
Am zambit si i-am replicat ca nici nu intentionez sa o fac.
Si atunci s-a schimbat radical.
Era ca in desenele animate cand un personaj trage de un fermoar si se dezbraca de corpul sau ca de o haina.
Din iubita mea nesuferita s-a transformat in iubita indragostita,geloasa,atenta,delicata.
Si mi-a placut enorm personajul asta.
Va fi doar un alt personaj ce va plange dupa iubirea pierduta intr-un alt pat cu alte asternuturi ravasite impreuna.
Asa au trecut 5 luni in care totul a mers perfect,in care a ajuns sa ma iubeasca asa cum nu mai facuse pana atunci.
Intr-o zi,am ajuns la ea acasa.Ploua.
Am asteptat-o sa vina de la facultate.Cand a sosit,picaturile de ploaie ii ajunsesera pana la piele.Ziceai ca intrase imbracata direct de pe plaja in mare.Arata atat de bine.Pielea ei catifelata si creola completa perfect rochita sumara alba si parul matasos de culoarea castanei.
A venit alergand la mine.Mi-a povestit ca Alice o cautase dar ca a respins-o.I-a explicat ca ma iubeste cum nu o mai facuse pana atunci si ca nu va renunta la mine pentru nimic in lume.Eu sunt motivul ei de a trai,era dependenta de mine.
Daca vi se pare ca aceste cuvinte au mai fost rostite,ei bine aveti dreptate.In trecut,facusem greseala sa o iubesc si sa am aceste sentimente pentru ea,acum roata se intorsese si ea era cea care urma sa aiba un soc dupa ce nu mi-am putut opri cuvintele sa dea navala:
-Novel,ma iubesti?
-Da,enorm.Doar stiai asta.De ce?
-Pentru ca eu nu am aceleasi sentimente!
-Iubito,nu ai cum sa ma iubesti si mai mult.E doar o gluma putin nesarata de a ta.
-Nu iubito.Nu te iubesc DELOC.
Pupilele i s-au dilatat si a inceput sa rada,apoi s-a oprit si m-a privit fix.
-Am sa plec acum.Nu am venit decat sa-ti spun asta.Sper sa nu fi suparata pe mine. Acum nu mai am ce cauta in locul asta.Am sa plec acum,si uita tot ce a fost intre noi,bine,e doar un sfat prietenesc!
-Doamne,nu-mi poti face asta.unde vrei sa ajungi? Vrei sa ma vezi suferind,implorandu-ti dragostea?
-Ba uite ca pot.Si chiar ti-o fac.Iar in ceea ce priveste durerea,suferinta cum ii spui tu,sunt convinsa ca iti va trece.
Am lasat-o consternata pe marginea patului,cu ochii privind in gol si cu palmele deschise,dupa ce mi-am eliberat mainile din stransoarea lor.
M-a sunat in continuu.
M-a cautat la scoala,acasa,insa nu am vrut sa vorbesc despre noi.
Ma comportam cu ea de parca era o prietena veche.
O faceam sa sufere si.....sincera sa fiu nici nu-mi parea rau!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu