Si tocmai cand am crezut ca nu a mai ramas nimic bun in mine,in suflet,a aparut de nicaieri.
E vorba despre o prietenie ce s-a vrut a fi ,,doar de amorul artei'',doar pentru a petrece timpul altfel,de a avea inca o persoana noua pe care sa o includ in grup.
La inceput am crezut ca totul va fi in zadar,ca nu voi ajunge sa o cunosc mai bine decat o facusem ,ca nu avem subiecte comune de discutie si ca vom ramane la stadiul de ,,cunostinte’’.
De obicei nu ma inselam atunci cand imi cream o impresie despre cineva;am fost surprinsa cand am descoperit in ea exact opusul convingerilor mele,contrariul temerilor si echivalentul implinirii interioare.
Am iesit de cateva ori,am petrecut timp impreuna,am barfit.
Am inhalat aburi de fericire,miros de cafea,am iubit bomboanele de menta,zilele friguroase,cafenelele,gheata din pahare si gustul de lamaie.
Nu am realizat cat de repede a decurs totul si ce usor am inceput sa tin la ea,poate ca nici nu-mi doream constientizarea acestor sentimente,poate ca nu vroiam sa o simpatizez si sa se ajunga pana aici.
Ei bine,de la indiferenta la interdependent a fost un pas prea mic.De la barfe la pasiune si la rasarituri petrecute impreuna,aproape nu am sesizat timpul scurs.
Convorbiri interminabile,saruturi,mangaieri,soapte,pahare de vin la miezul noptii,toate au intrat in sangele meu si nu cred ca vor putea fi date uitarii atat de recent.
Povestea aceasta este una despre necunoscut,despre o alta forma de iubire,cu mult superioara celei simtite pana acum.Este despre strangeri de mana si plimbari duminica,despre discutii,imbratisari si planuri nocturne,despre ceea ce am fost si ceea ce vreau sa fiu,despre noi doua,despre dorinta de a o pastra aproape,despre sentimentul ala de posesie pe care il am si mi-l stapanesc cu stoicism,despre dragostea pe care nu vreau sa i-o marturisesc deocamdata.
E vorba despre o prietenie ce s-a vrut a fi ,,doar de amorul artei'',doar pentru a petrece timpul altfel,de a avea inca o persoana noua pe care sa o includ in grup.
La inceput am crezut ca totul va fi in zadar,ca nu voi ajunge sa o cunosc mai bine decat o facusem ,ca nu avem subiecte comune de discutie si ca vom ramane la stadiul de ,,cunostinte’’.
De obicei nu ma inselam atunci cand imi cream o impresie despre cineva;am fost surprinsa cand am descoperit in ea exact opusul convingerilor mele,contrariul temerilor si echivalentul implinirii interioare.
Am iesit de cateva ori,am petrecut timp impreuna,am barfit.
Am inhalat aburi de fericire,miros de cafea,am iubit bomboanele de menta,zilele friguroase,cafenelele,gheata din pahare si gustul de lamaie.
Nu am realizat cat de repede a decurs totul si ce usor am inceput sa tin la ea,poate ca nici nu-mi doream constientizarea acestor sentimente,poate ca nu vroiam sa o simpatizez si sa se ajunga pana aici.
Ei bine,de la indiferenta la interdependent a fost un pas prea mic.De la barfe la pasiune si la rasarituri petrecute impreuna,aproape nu am sesizat timpul scurs.
Convorbiri interminabile,saruturi,mangaieri,soapte,pahare de vin la miezul noptii,toate au intrat in sangele meu si nu cred ca vor putea fi date uitarii atat de recent.
Povestea aceasta este una despre necunoscut,despre o alta forma de iubire,cu mult superioara celei simtite pana acum.Este despre strangeri de mana si plimbari duminica,despre discutii,imbratisari si planuri nocturne,despre ceea ce am fost si ceea ce vreau sa fiu,despre noi doua,despre dorinta de a o pastra aproape,despre sentimentul ala de posesie pe care il am si mi-l stapanesc cu stoicism,despre dragostea pe care nu vreau sa i-o marturisesc deocamdata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu