Monolog 6

Incep postarea prin a spune ca mi-e absolut scarba de tot ce inseamna falsitate.De tot ce inseamna sa te schimbi intr-o zi.
Nu am putut niciodata sa ma folosesc de cineva.Probabil ca ar fi fost mult mai bine in felul asta.
Ma bucur ca mi-am ascultat pentru prima data instinctul si am fost ireprosabil de corecta cu mine.
Daca ma lasam purtata de sentimente as fi ajuns la ura.Sa urasc ceea ce fac si sa-mi urasc o parte din trecut pentru ca sunt absolut sigura ca m-ar fi lasat pentru cealalta in orice clipa.M-ar fi lasat fara sa-i pese. Fara sa se uite in urma.Fara remuscari.Fara amintiri.E stilul ei.

''Everything went perfect until the phone rang'' ziceam nu de mult in gluma.
Acum totul mi se pare cat se poate de adevarat si corect.
A sunat telefonul si am auzit o voce noua.
Ea imi spunea ca ar trebui sa incetez relatia cu Novel.Ca cele 7 luni petrecute impreuna au fost doar o distractie pentru aceasta si ca totul ar trebui sa se incheie in acel moment.
Tot acea voce m-a facut sa tremur.Imi vorbea atat de calm pe un ton asa de prietenesc incat eram sigura,la un moment dat, ca este o gluma proasta.Desi toate detaliile erau prea bine descrise.Mi-a spus ca daca vreau sa ma conving sa ma duc acasa la Novel...
,,sigur e o gluma.doar ma iubeste...o sa ma duc,e o surpriza in mod cert''


Am ajuns la usa.
Am intrat direct,asa cum ma sfatuise ,,vocea din telefon''.
Am ajuns pe hol.
Apoi in fata camerei EI.
am intrat.Novel nu era singura.O alta fata ii tinea companie si parea a fi mult mai mult de atat.
A fost prinsa in propria capcana.
Nu am stiut cum ar fi trebuit sa reactionez.Am intrebat doar cine e,si mi-a raspuns ca tipa roscata e iubita ei.
Cele doua cuvinte care au incheiat fraza mi-au sunat ca un ecou in minte.
Nu stiu decat ca am trantit usa iar apoi m-am trezit in parc pe o banca.
Era frig si ploua.
Nu pot sa-mi controlez reactiile.Sunt...
Defapt ceva in mine s-a rupt.Ma doare.Ma doare al naibi de tare si simt ca nu pot face sa inceteze sentimentul ala.
Am fost folosita.
Ce sens mai are acum viata.Ea imi era imboldul firesc de a trai si de a continua sa fiu fericita.Devenise mai mult decat a fost o alta persoana pentru mine,imi era prietena cea mai buna,si in realitate,singura.Imi indepartasem toti amicii pentru ea.
Obrajii imi ardeau si mainile imi tremurau teribil.
A fost momentul in care am izbucnit in lacrimi.Am ajuns acasa,am strans toate lucrurile de la ea si am plecat pornita sa le arunc.
Nu pot sa traiesc fara ea.Sunt dependenta de ea.Fara ea ma simt un nimeni.
Asa ca am iesit pe usa blocului si am plecat fara tinta spre o portita de scapare din Viata mea de pana atunci....

Monolog-partea 5-''psihic''

Simt doar ca s-a oprit timpul in loc.
...uneori...
uneori stau si ma gandesc cine sunt si ce caut defapt.
Sunt raspunsul intrebarilor mele,rezultatul convingerilor ferme.
Sunt ceea ce vreau sa fiu sau ma comport asa cum vor cei din jur sa o fac?
Sunt ganduri goale , scrise pe o pagina de suflet , cu un condei inmuiat in credinta.
Credinta ca va veni o noua zi,cu noi incertitudini dar totodata cu raspunsuri mult asteptate.
Ce caut aici sa va vorbesc despre mine si povestea mea?Asta probabil nu vreau sa va dezvalui.
Cine suni?!?!Ei bine,sunt Nicole.
Nicole este o tipa bruneta,ce are cu putin peste 1.75,iar culoarea ochilor este pura ciocolata amara.
Iubeste sa-i iubeasca pe apropiati dar in acelasi timp si arta.
Este tot ceea ce i-a oferit Creatorul.
Arta este tot ce o inconjoara.
Arta este ea,reprezinta esarfele,zambetul timid al unui pusti de gradinita,ocheadele,cafenelele,fluturii,ciocolata,petalele de trandafir,rasaritul,vantul si cestile goale.
Imi place sa arunc petale in vant si sa le las pentru prima data libere,sa ajunga exact unde au pofta.
Imi place sa citesc romane politiste si sa beau cafea noaptea.
Imi plac biscuitii si conversatiile in doi.
Imi place sa stau intinsa in pat,sa-mi strang ursuletul inainte de culcare,sa aud greierasii cum canta vara,sa-l mangai pe Tom, pisoiul meu cu ochi albastri.
Imi place sa gresesc si sa fiu impulsiva.Imi place sa sarut pasional si fugitiv.Imi place sa fiu tinuta in brate.
Imi place sa mananc seminte singura si sa ma gandesc la....nimic...imi plac boabele de cafea puse cu grija pe pagini vechi de carte.
Aceasta este Nicole despre care va intrebati probabil ce cauta in peisaj.
Este o oarecare "ea" care va vorbeste despre pasiunea mistuitoarea pentru Novel-un adevarat roman,si la propriu si la figurat,dupa cum sugereaza chiar numele.
Nu stiu cine sunt,ce vreau si habar nu am ce caut.
Singurul lucru de care sunt sigura e ca voi primi raspunsurile potrivite atunci cand voi avea nevoie de ele cu adevarat.

Monolog-partea 4

-Ahh,bine ca s-au terminat orele.Nicole,mergi la o cafea cu noi??

-Scuze fetelor.Am niste treaba...chestii de rezolvat.Dar promit sa ma revansez fata de voi.O sa iesim cu alta ocazie.Va pup!

-Paaa...









,,Si-acum o sa ma bucur de ceea ce e al meu.De ceea ce-mi apartine in totalitate.De exact ce am asteptat toata ziua.Mi-e atat de dor de ea...Iau un taxi''

Am ajuns in fata blocului ei.De obicei este plecata asa ca am decis sa o sun inainte de a urca pana la etajul VIII.

Se pare ca nu raspunde.O sa mai incerc.Ma duc sa cumpar ceva,sa-i fac o surpriza.

A trecut suficient timp.O sun din nou.

Nu-mi raspunde.Probabil i s-a intamplat ceva.Defapt nu!Sigur nu!

Hai sa urc pana la ea la usa.Cred ca are telefonul in alta camera.

Etajul VIII,apartamentul 66.Amuzant.ma amuza numarul 66 scris cu cifre aurii pe usa ei.

Apas butonul soneriei.Nu primesc niciun raspuns.Insist.Nimic.E plecata.In cazul asta ma voi duce acasa.







dupa 5 ore.

Crede-ma.I-am trimis cateva mesaje dar nu mi-as dori sa creada ca o presez.
Adica,probabil are treaba.Mai bine ma bag la somn putin si cand ma voi trezi voi vedea un mesaj de la ea pe ecranul mobilului. O sa scap de dubii astfel.
Si chiar asa a fost.Am primit mesaj,un raspuns scurt,sec,m-am simtit ciudat pentru prima data.A fost ca si cum am deranjat-o cu ceva.Ca si cum..nu stiu.Am simtit un gol in stomac.

Eu chiar tin la ea si nu mi-as dori sa-si bata joc de sentimentele mele.Pana in seara i-am mai trimis cateva sms-uri dar mi-a raspuns doar la unul,cu intarziere.Pe mess abea daca-i scoteam un cuvant.Am inceput sa ma intreb cu ce gresisem.Ce am facut de se poarta asa cu mine.Am gasit si raspunsul....
....Probabil am fost prea atasata,i-am oferit prea multa afectiune si probabil nu asta isi doreste.O sa incerc sa fiu mai rece.
Suna telefonul...Ma indrept grabita ,dar nu e Novel.
Raspund,si o voce sarcastica imi spune repede lucruri care imi taie respiratie.
De atunci nu mai stiu nimic..Imi amintesc doar ca...

Monolog(partea a III-a)

Am facut-o.
I-am marturisit absolut tot.Chiar si ultimul sentiment ascuns pe undeva prin suflet.I-am povestit tot ce-mi place la ea si cat de mult ii apreciez calitatile.
Era seara si era cald.O priveam cum se misca lasciv in lumina slaba a orasului care patrundea in camera prin fereastra ei mare.Paharele erau pe jumatate goale.Vinul era la fel de rosu ca si buzele ei.O iubeam.Si atunci realizasem asta mai mult ca niciodata.Era atat de pasiva la sentimentele mele,imi suradea drept in fata.Am crezut ca la un momentdat va izbucni in ras.Dar nu a fost asa.
Usor,mi-a cuprins crestetul cu mainile si mi-a spus: "off,ce copil esti''.Apoi m-a sarutat si totul a decurs perfect.
Novel e exact tot ce mi-am dorit,totul,concentrat intr-o singura persoana.Una singura care ma completeaza perfect.
M-am simtit usurata ca i-am marturisit trairile fata de ea.Si sincer,chiar daca pentru cateva minute m-am simtit stanjenita,pentru ca aveam impresia ca am amuzat-o teribil cu spusele mele,ceea ce a urmat a compensat totul si m-a facu sa cred cu tarie ca si ea ma iubeste la fel de mult.
Se aud cateva picaturi de ploaie.Apoi din ce in ce mai multe.Pe geam intra mirosul de asfalt ud.Nu ne sinchisim sa ne ridicam pentru a inchide geamul.In bratele ei ma simt suficient de sigura ca totul va fi bine de acum incolo.
Se aude un telefon vibrand.Ea sare ca arsa.Raspunde.Se indeparteaza.Ramasa singura in camera inima imi bate din ce in ce mai tare.Pot sa-mi simt pulsul in tot corpul.Sunt atat de indragostita incat sper ca asta sa tina o vesnicie.Nici nu simt cum trece timpul.
Astept.
Astept..
Revine.Imi spune ca trebuie sa plece,ca are o urgenta,dar ma roaga sa ma gaseasca tot aici cand se va intoarce.



E dimineata.Ea inca nu a revenit.I-am promis ca o sa o astept.Dar ar trebui sa ajung si la scoala intr-o ora.Defapt,cred ca nu voi mai parasi apartamentul ei pana la pranz.Scoala mai pote astepta.
Ea nu!

Monolog(partea2-Nicole-,,about Novel'')

Novel?!Ea,ei bine...este putin din toate.Este carismatatica si cinica,intelegatoare si ironica.Ma face sa astept ore intregi pe un peron prafuit de gara...doar cu speranta ca va veni cat mai repede sa ma ia de acolo,vom merge intr-un loc unde vom putea vorbi in tihna si astfel o sa pot profita macar de o atingere de-a ei.

Novel?Ea ma face sa tremur cu fiecare strangere de mana,cu fiecare sarut,cu fiecare soapta.Ma face sa cred ca lumea intreaga se afla la picioarele mele atunci cand suntem impteuna si-mi darama la fel de simplu visul atunci cand trebuie sa plece.

Astazi de exemplu,am fost la film.2 ore au trecut asa de repede,pe tot parcursul peliculei am privit-o indelung,i-am sarutat gatul si m-am cuibarit in scaunul gigantic si rosu.

Apoi,ne-am plimbat prin parc.Era o noapte linistita.Mi-a vorbit despre lucrurile care ii plac,despre fostele relatii,despre ea,mi-a rezumat in 2 cuvinte cam ce vrea de la viata.Am ascultat-o aproape ametita de multitudinea de informatii noi si aproape ca am amutit.

Imi da senzatia de siguranta de care am nevoie,imi ofera iubirea ei pe tava.

Sentimentele se imprastie peste tot prin universul meu si-mi dau tarcoale fara ca eu sa pot fi in stare sa le opresc.Ma lovesc de ele neincetat si incep sa mi le insusesc din ce in ce mai des.E inevitabil.E dragoste.E vorba de ceva ce nu ar trebui sa simt,ceva ce va trebui sa-i marturisesc in curand.

monolog-din alta perspectiva

''e banal! e penibila usurinta cu care 2 prietene pot ajunge la pasiune.da, la pasiunea aia nebuna plina de fantezii si de satisfactii.aroganta si egoismul cu care o faci sa fie a ta, sa devina dependenta de fiecare soapta si atingere pe care i'o oferi gandindu'te la alta pe care probabil ai lasat'o pierduta in alt pat, in alta pagina pe care ai rupt'o si ai aruncat'o la gunoi.- esti o proasta! .. asta iti auzeai tot timpul din urletele ei care te implorau sa mai ramai. era pierduta fara tinetu! o pizda obisnuita plina de defecte ai reusit sa o distrugi pe ea...acel chip care tanjea dupa o simpla privire, o singura mangaiare care o facea sa ajunga pana la cer. acele dimineti care o prindeu dezbracata in bratele tale, au disparut..la fel si ea...''




Si asta este alta varianta,alt punct de vedere si anume al unei persoane, foarte draga mie.versiunea secundara.
http://novvpetrescu.blogspot.com/

Monolog (partea I-Nicole's point of view )

Si tocmai cand am crezut ca nu a mai ramas nimic bun in mine,in suflet,a aparut de nicaieri.
E vorba despre o prietenie ce s-a vrut a fi ,,doar de amorul artei'',doar pentru a petrece timpul altfel,de a avea inca o persoana noua pe care sa o includ in grup.
La inceput am crezut ca totul va fi in zadar,ca nu voi ajunge sa o cunosc mai bine decat o facusem ,ca nu avem subiecte comune de discutie si ca vom ramane la stadiul de ,,cunostinte’’.
De obicei nu ma inselam atunci cand imi cream o impresie despre cineva;am fost surprinsa cand am descoperit in ea exact opusul convingerilor mele,contrariul temerilor si echivalentul implinirii interioare.
Am iesit de cateva ori,am petrecut timp impreuna,am barfit.
Am inhalat aburi de fericire,miros de cafea,am iubit bomboanele de menta,zilele friguroase,cafenelele,gheata din pahare si gustul de lamaie.
Nu am realizat cat de repede a decurs totul si ce usor am inceput sa tin la ea,poate ca nici nu-mi doream constientizarea acestor sentimente,poate ca nu vroiam sa o simpatizez si sa se ajunga pana aici.
Ei bine,de la indiferenta la interdependent a fost un pas prea mic.De la barfe la pasiune si la rasarituri petrecute impreuna,aproape nu am sesizat timpul scurs.
Convorbiri interminabile,saruturi,mangaieri,soapte,pahare de vin la miezul noptii,toate au intrat in sangele meu si nu cred ca vor putea fi date uitarii atat de recent.
Povestea aceasta este una despre necunoscut,despre o alta forma de iubire,cu mult superioara celei simtite pana acum.Este despre strangeri de mana si plimbari duminica,despre discutii,imbratisari si planuri nocturne,despre ceea ce am fost si ceea ce vreau sa fiu,despre noi doua,despre dorinta de a o pastra aproape,despre sentimentul ala de posesie pe care il am si mi-l stapanesc cu stoicism,despre dragostea pe care nu vreau sa i-o marturisesc deocamdata.