unde-i reciprocitatea?!

Astazi e una din zilele in care simt ca tot ce am cladit pana in acest moment se naruie sub privirea mea.... E ATAT de greu sa nu poti schimba cu nimic din ce se intampla in jurul tau,sa simti ca ceva in interior tipa de durere si nimic nu iti aduce alinarea..mergand pe alei stramte imi pun mii de intrebari si astept sa gasesc o rezolvare,sa ma ciupeasca un trecator si sa simt razele soarelui cum imi confirma ca a fost doar un cosmar. Identitatea,increderea,sentimentul de siguranta,inocenta..se pierd sub greutatea unor cuvinte puternice impregnate adanc in memorie.E dificil sa intelegi ca tot ce iubeai pana in acel moment a fost doar un zid de fum ,sa o iei de la capat cu zambetul pe buze si cu speranta ca e ultima data cand vei fi ranit.E drept,niciodata nu mi-am pus problema finalului.Am trait clipa,am ras,am dat tot ce era mai bun fara sa astept nimic in schimb,am sarutat,am iubit,am imbratisat,am...ajuns la punctul de plecare cand nu aveam nimic dar nici rau nu mi-era.E important sa ai prieteni care iti vor cu adevarat binele,asa cum il doresti tu,nu cum ar trebui sa fie,prieteni pe care ii suni cu lacrimi in ochi si apar la usa inainte sa termini convorbirea;prieteni care iti amintesti cine esti,ce esti si unde trebuie sa ajungi. Cand mi se taie rasuflarea amintindu-mi de momentul declansator al nostalgiei,imi revin in minte sutele de amintiri frumoase,sutele de momente de neuitat.La un momentdat,ajungi sa regreti totul,sa vrei sa o iei de la capat chiar daca nu poti,sa oferi o noua sansa chiar daca vei fi refuzat,avand speranta ca durerea nu se va amplifica... Si atunci...imi vine in minte fraza utilizata frecvent de unul dintre prietenii mei: "unde-i reciprocitatea,frate?!"