duminică, 10 aprilie 2011

Monolog 12

Au trecut 5 ani.
Am facut lucruri minunate.
Am zambit,ma mandresc cu 3 operatii estetice la activ si cu o multitudine de persoane care ma adora si pe care unii ii numesc fani.
Se pare ca viata de fotomodel era exact ce imi trebuia,o incercare dura,o provocare in fiecare zi,o sansa de a arata tuturor o alta personalitate de a mea cu fiecare pictorial pe care il duceam la bun sfarsit.
Astazi imi pot exprima sentimentele prin fotografie.O bucata mica de hartie,de marimea palmei tale sau inramata pe un perete,cam de inaltimea ta.



Astazi m-am plimbat prin parc,am mancat acadele si inghetata.Am alergat dupa fluturi si am privit copacii cum se inalta cu greutate.
Astazi am sarutat si am iubit,am strans de mana si am imbratisat,am visat si am privit spre soare fara lentile fashion fumurii.
Am batut strazile in lung si-n lat,mi-am cumparat diverse chestii necesare,mi-am dorit sa ating varsta vesnica impreuna cu persoanele care ma fac sa ma simt in largul meu.
Deodata,pamantul se invartea putin cam repede cu sentimentele mele,iar aici ma refer ca se invartea si la propriu si la figurat cu capul,... cu mintea mea.
Mi s-a rupt filmul si am inteles abea dupa cateva secunde de fond abisal negru ca defapt trecusera 2 zile iar eu ma aflam intr-un spital.
Prietenii marturisesc cu nonsalanta ca radeam si in mod bizar m-am prabusit pe bitum,facand tot praful din zona si toate figurile existente in jurul meu pe acea strada sa-si indrepte atentia si constitutia fizica spre mine.
Apare in mod normal doctorul,exact ca in fiecare film in care exista o scena cu medici.
Intra pe usa din fata patului meu,imbracat in halat alb,chipes,inalt sau batran,stafidit,pamantiu la fata ,sau de varsta medie,gras,cu tenul plin de sebum,obrajii de culoarea tomatei si ochelari rotunzi.
Din fericire pentru mine,am avut parte de prima categorie.Medicul ideal,care merge la sala,brunet,cu ochi caprui,care se da cu gel in par si varsa sticla de parfum pe piept in fiecare dimineata.
Avea in mana un dosar,alb categoric,in care nota ceva,cu un pix,fireste tot alb.
Imi aduce la cunostinta ca rezultatele analizelor au sosit si ca e fericit sa vada ca am reusit sa deschid ochii.
Totusi,vestea pe care urmeaza sa mi-o dea,spune el,va avea un impact moral,emotional,fizic puternic pentru mine si ma sfatuieste sa imi pastrez calmul.
Andreea se apropie de mine si imi stange mana cu putere,iar Erica si Alex se apropie de pat.
VERDICT:CANCER.
Nu ma consider o persoana sanatoasa din niciun punct de vedere,de aceea am inceput sa rad isteric si sa ma rostogolesc in pat,spre uimirea lor.
In sfarsit,aflasem un lucru concret care se intampla in viata mea,un lucru iminent care era programat irevocabil.
Pentru mine asta a constituit o mare realizare,frumusetea implinirii absolute.
Mereu am fost dezordonata iar acum divinitatea imi intindea o mana de ajutor,curata mizeria pe care o lasasem in urma mea in fiecare zi,sau imi revoca puterea de a perpetua haosul general din vietile catorva oameni apropiati sau nu.
Daca ma cunosti,vei sti ca asa este.
Daca insa nu ai avut ocazia sa o faci,te sfatuiesc sa te simti fericit ca inca nu esti contaminat cu asta.
Am scris aceste randuri doar cu speranta ca nu veti incerca sa extrageti mesaje subtile inexistent si imi veti lua cuvintele ca atare.
Pana data viitoare,nu pot sa va spun decat ca va iubesc sincer.