Monolog10-de una singura o sa umblu teleleu

Am cunoscut de curand un tip ce urma sa-mi schimbe cu totul perceptia despre viata,sentimente,trairi.Numele sau este...defapt nici nu conteaza.Pentru voi o sa-l numesc ,,Andrei'' sau simplu,,A'' este genial.

Este frumos in sensul cel mai bun al cuvantului,este foarte inteligent si in acelasi timp cinic,ii place sa mearga la opera si sa asculte rock din cand in cand.Isi mai ocupa timpul liber facand pe modelul dar eu stiu ca asta nu il atrage in mod deosebit.

Ii place sa citeasca autori clasici,vechi,lecturi ocolite de majoritate.

Felul sau de a fi ma fascineaza.

Felul sau de a ma iubi ma trimite spre un alt univers,unul paralel,un univers in care pot fi cine vreau si pot ajunge oriunde cu gandul,universul bratelor sale puternice.

Acest loc imi da siguranta de care am nevoie sa comit o nebunie,imi da puterea de a privi lumea detasandu-ma de ea,ma obliga sa inteleg ca sunt dependenta de independenta mea.

El imi ofera senzatia de extraordinar in tot ceea ce ar trebui sa para firesc in viata de zi cu zi.Andrei si cu mine,ne potrivim,ne completan,ne observam pasiunea starnindu-se in ochii care nu inceteaza sa se mai priveasca.

Intr-una din zilele noastre de relaxare ne aflam in parc.Dintr-o data a primit un telefon si a trebuit sa plece.I-am spus ca eu voi mai ramane sa ma bucur de peisaj.

Odata ramasa singura am inceput sa ma gandesc la anul care tocmai trecuse,la ceea ce mai ramasese din vechea Eu,la ceea ce mai ramasese din amintirea lui Novel.





O mana mi-a fost asezata pe umar si in acel moment am simtit ca si cum o tensiune este varsata in tot corpul meu.Cunosteam prea bine atingerea aceea.Cunosteam prea bine mana.

Era.....Ei bine era Novel.Vechea Novel.

S-a asezat pe banca langa mine,m-a imbratisat,a ramas blocata cateva minute privindu-ma .

-Mi-ai lipsit Nicole,sa stii!

-Da,inteleg.

-Nu am mai auzit nimic de tine...

-Intr-adevar...probabil ca am avut amandoua lucruri mai importante de facut.

-Posibil.Eu insa nu am incetat sa ma gandesc la tine...

-Mare pacat.De ce nu ti-ai continuat viata?

-Se pare ca inca nu am putut trece peste.Vezi tu Nicole,ai insemnat foarte mult pentru mine,si continui sa o faci...

(Cuprinsa de o putere fara precedent,impinsa de curiozitate si de dor am intrebat fugitiv,fara sa realizez cuvintele rostite)

-Te mai doare???

,,Ea zambi cu un aer ciudat de neatent si fara sa para totusi ca inca sufera''

-Da,mult:)!



Si atunci mi-au venit ca intr-o avalansa peste inima toate sentimentele,toate trairile,amintirea noastra,camera ei,noapta aceea in care ploua,FELUL EI DE A MA IUBI( in contradictie oarecum cu cel al lui Andrei),felul EI de a ma tine de mana,iar toate aceste lucruri s-au concretizat intr-o fractiune de secunda,s-au compresat intr-un singur gand,acela ca m-a facut sa sufar o data si e posibil ca daca ii mai dau sansa,sa se intample si a doua oara.

Dar nu imi doream decat inca o zi petrecuta cu ea,ca sa pot pune punct definitiv amintirilor.



-Sa stii Nicole,am aflat ca ai pe altcineva,UN BAIAT.Dar sunt dispusa la compromis,ma voi face ca nu am auzit asta vreodata.

Tot ce trebuie sa faci este sa-mi spui ca si tu vrei,ca si tie ti-e dor asa cum ard eu de nerabdare sa te simt din nou.

-Bine,dar doar o zi,dupa regulile mele.

-Eh...o sa vezi ca nu va fi doar o zi,cred ca e o gluma proasta...

Da,bineinteles,dupa regulile tale,accept orice.





In acel moment ne-am ridicat de pe banca si am mers impreuna la apartamentul ei.

Arata de parca stia ca voi ceda si voi ajunge acolo.

A urmat refularea dorintelor,a pasiunii,revarsarea durerii si a frustrarilor,pierderea dorului si regasirea echilibrului apoi placerea deplina.



Toata noaptea a plouat.Stropii de ploaie intrau incet pe geamul ei larg deschis.Era vara.Era cald.Mirosul de asfalt umed patrundea odata cu vantul in camera.


/O priveam cum se misca lasciv in lumina slaba a orasului care patrundea in camera prin fereastra ei mare.Paharele erau pe jumatate goale.Vinul era la fel de rosu ca si buzele mele.Ma iubea.Si atunci realizase asta mai mult ca niciodata.Eram atat de pasiva la sentimentele sale,ii suradeam drept in fata.Am crezut ca la un momentdat voi izbucni in ras.Dar nu a fost asa. Usor,i-am cuprins crestetul cu mainile si mi-a spus: "off,ce copil esti''.Apoi am sarutat-o si totul a decurs perfect.
Se aude un telefon vibrand.Eu sar ca arsa.Raspund.Ma indepartea.Ramasa singura in camera ,inima ii bate din ce in ce mai tare.Poate sa-si simta pulsul in tot corpul.E atat de indragostita incat spera ca asta sa tina o vesnicie.Nici nu simte cum trece timpul.Asteapta.Asteapta..Revin.Ii spun ca trebuie sa plec,am p urgenta,dar o rog sa o gasesc tot aici cand ma voi intoarce.E dimineata.Eu inca nu am revenit.I-am promis ca o sa vin.Dar ar trebui sa ajunga la facultate intr-o ora.Defapt,crede ca nu va mai parasi apartamentul pana la pranz.Cursurile mai pot astepta.Eu nu!

Monolog 9-compromis ori impacare?!

Mi-am reluat viata de inaintea ei,inarmata cu o doza de optimism.
E geniala senzatia de libertate pe care o simt acum.
A trecut deja o luna si simt ca m-am nascut din nou.
Pot zambi fara sa-mi fie teama ca aspectul va fi fals.Urmele ei au inceput usor usor sa se stearga.Sufletul nu mi-e inca vindecat,dar merge pe calea cea buna.



Ziua asta vreau sa fie diferita.De astazi incep sa caut ceva nou.
Ajung la scoala.Stau la 3 ore.Mananc ciocolata.

In pauza,aud telefonul sunand.Un numar care imi pare atat de cunoscut suna insistent de cateva zile.E ca si cum l-am stiut int-o alta viata.Dar de ce ma mint.Imediat cum am iesit pe usa clasei ca sa raspund:dublu soc.
1-am realizat al cui era numarul
2-si mai rau de atat,monstrul mitologic era in fata mea

Eram atat de uimita,de parca ii vedeam serpii Medusei si urma sa devin stana de piatra.Glumesc.

Nelamurirea mea se accentueaza.

Novel se afla chiar in fata mea.

Imi zambeste si are ochii in lacrimi.
Imi spune cat de mult i-am lipsit si ma imbratiseaza.
Chiar daca sufletul imi era ravasit si durerea reaparuse,de data aceasta aparenta fizica a fost exact cea dorita: un zambet larg si plin de fericire trona acum pe chipul meu.
Mintea imi dicta ce sa spun insa inima imi schimba frazele.
Suferise prea mult si acum isi lua revansa.
Novel imi povestea cu ardoare ca s-a despartit de Alice,tipa roscata,si ca ii e dor de mine.Realizase cat de mult insemnam pentru ea si avea nevoie sa revin in viata ei.
Daca ar fi sa o luam dupa ea,trebuia sa ii demonstrez iubirea si sa ma intorc in povestea de dragoste a apartamentului 66.
Apoi a izbucnit in plans si m-a implorat sa ii mai dau o sansa.
Am privit-o indelung si imi venea sa ii spun ca nu am incetat niciodata sa o iubesc cu toata fiinta mea.Tocmai cand cuvintele de consolare si se dragoste se asezau la rand ca sa poata fi rostite,inima a schimbat din nou jocul.
M-am trezit avand un ras frenetic.
I-am luat capul in palme si i-am spus ,,off,ce copil esti'',exact cum mi-a facut si ea cu ceva timp in urma.Apoi am sarutat-o si i-am explicat ca as vrea sa mai astept putin,ca trebuie sa ma convinga.De data asta trebuia sa fie real,nu doar o aventura.
Mi-a propus o discutie la o cafea exact in acel moment.
Am preluat controlul.E jocul meu.Sunt regulile mele.Eu stabilesc limitele.
M-a asteptat pana dupa ore,exact cum ii spusesem.Am mers in cafeneaua unde obijnuiam sa pierdem ore intregi si ne jucam una in parul celeilalte,Unde fumul de tigara se ridica spre acoperis,iar biscuitii de la cafea miroseau a vanilie,Unde gaseam mereu masa noastra libera in coltul din stanga,in spatele salonului,Unde eram la adapost de privirile tuturor desi toti puteau sa ne vada!
Era total schimbata.Era la pamant.Ma dorea.Imi dadea impresia ca ma iubeste.Nu o vazusem niciodata in postura asta.
Si-atunci mi-a venit ideea ce avea sa ma salveze de suferinta,ceea ce a urmat e usor de inchipuit.
Am privit-o cu caldura,am lasat-o sa-mi cuprinda mana,m-am jucat in parul ei,apoi am sarutat-o.
A inceput sa tremure si sa-mi spuna ca nu ma va mai lasa niciodata sa plec.
Am zambit si i-am replicat ca nici nu intentionez sa o fac.
Si atunci s-a schimbat radical.
Era ca in desenele animate cand un personaj trage de un fermoar si se dezbraca de corpul sau ca de o haina.
Din iubita mea nesuferita s-a transformat in iubita indragostita,geloasa,atenta,delicata.
Si mi-a placut enorm personajul asta.
Va fi doar un alt personaj ce va plange dupa iubirea pierduta intr-un alt pat cu alte asternuturi ravasite impreuna.
Asa au trecut 5 luni in care totul a mers perfect,in care a ajuns sa ma iubeasca asa cum nu mai facuse pana atunci.

Intr-o zi,am ajuns la ea acasa.Ploua.
Am asteptat-o sa vina de la facultate.Cand a sosit,picaturile de ploaie ii ajunsesera pana la piele.Ziceai ca intrase imbracata direct de pe plaja in mare.Arata atat de bine.Pielea ei catifelata si creola completa perfect rochita sumara alba si parul matasos de culoarea castanei.
A venit alergand la mine.Mi-a povestit ca Alice o cautase dar ca a respins-o.I-a explicat ca ma iubeste cum nu o mai facuse pana atunci si ca nu va renunta la mine pentru nimic in lume.Eu sunt motivul ei de a trai,era dependenta de mine.
Daca vi se pare ca aceste cuvinte au mai fost rostite,ei bine aveti dreptate.In trecut,facusem greseala sa o iubesc si sa am aceste sentimente pentru ea,acum roata se intorsese si ea era cea care urma sa aiba un soc dupa ce nu mi-am putut opri cuvintele sa dea navala:
-Novel,ma iubesti?
-Da,enorm.Doar stiai asta.De ce?
-Pentru ca eu nu am aceleasi sentimente!
-Iubito,nu ai cum sa ma iubesti si mai mult.E doar o gluma putin nesarata de a ta.
-Nu iubito.Nu te iubesc DELOC.
Pupilele i s-au dilatat si a inceput sa rada,apoi s-a oprit si m-a privit fix.
-Am sa plec acum.Nu am venit decat sa-ti spun asta.Sper sa nu fi suparata pe mine. Acum nu mai am ce cauta in locul asta.Am sa plec acum,si uita tot ce a fost intre noi,bine,e doar un sfat prietenesc!
-Doamne,nu-mi poti face asta.unde vrei sa ajungi? Vrei sa ma vezi suferind,implorandu-ti dragostea?
-Ba uite ca pot.Si chiar ti-o fac.Iar in ceea ce priveste durerea,suferinta cum ii spui tu,sunt convinsa ca iti va trece.


Am lasat-o consternata pe marginea patului,cu ochii privind in gol si cu palmele deschise,dupa ce mi-am eliberat mainile din stransoarea lor.


M-a sunat in continuu.
M-a cautat la scoala,acasa,insa nu am vrut sa vorbesc despre noi.
Ma comportam cu ea de parca era o prietena veche.
O faceam sa sufere si.....sincera sa fiu nici nu-mi parea rau!

Monolog 8

Hey guys.The B.I.T.C.H is back!
Nu am fost atat de fraiera incat sa-mi curm viata in fata unui tren.
Din pacate o alta dezamagire a facut o alta credula sa-si puna capat zilelor.
Daca nu m-as fi uitat peste parapet si nu as fi simtit teama,
daca nu as fi facut orasul sa-mi fie aliat in lupta ce urma sa o dau cu Novel,
daca orologiul nu ar fi sunat,vestind ora 24:00,aducandu-mi aminte ca o noua zi tocmai incepe,
daca nu as fi vazut-o pe saraca tipa dezorientata aruncandu-se fara gandire in fata monstrului de fier,
probabil as fi procedat exact ca ea.
Am inceput sa plang imediat dupa impact si mi-a fost mila de ea,a incheiat totul fara sa se uite in urma,probabil cu gandul la UN alt Novel cu care a ravasit asternuturi.
Am pus geaca si telefonul meu peste ea si am sperat ca macar acum,dupa eliberare sa se simta Fericita.

A doua zi,am inceput planul de atac.
Novel ma crede moarta pentru ca in pozele date publicitatii apareau hainele mele si mesajele de adio pastrate in telefon.
Asa ca am ajuns la ea acasa,si i-am scris cu ruj pe usa ca nimic nu ramane neplatit in viata asta!

Monolog 7

Sentimentele s-au intensificat cu fiecare pas pe care l-am facut spre destinatie.
Imi uram sufletul.Cum a putut sa iubeasca orbeste si sa aiba incredere intr-o persoana al carei trecut nu il stia.
Trebuia sa pun punct intr-un mod sau altul.
Am ajuns pe podul situat la iesirea din oras.Pe sub el..ei bine trece calea ferata.Ma aflu deasupra locului de unde au inceput sa apara sentimentele pentru EA.O detest din tot sufletul.
Cum e ca tot ce aveai mai bun pana atunci sa se transforme in dusmanul ce mai de temut care te omoara pe interior treptat.Sadic.
Nu avea sens nimic.
Nici viata,nici ziua de maine nimic.
Soaptele si mangaierile de odinioara imi cuprindeau mintea si corpul.
Am simtit ca totul trebuie sa aiba un final.
Finalul perfect trebuia sa aiba loc atunci,pe acel pod.
Teama insa punea stapanire pe ratiunea mea din acel moment si pe actiunea pe care am vrut sa o duc pana la capat,dar dintr-o data am simtit un vid in suflet.Nu am mai auzit absolut nimic,nici vocea interioara.
Caci chipul meu exprima acum darzenie,si hotarare si cand m-am aplecat peste parapet si am privit in jos,spre gara si spre orasul de la picioarele mele,parca priveam un dusman;mainile mi se incordara,ochii erau inflacarati.Am ridicat pumnul si am lovit parapetul de parca as fi vrut sa provoc intregul oras sa ia parte la durerea mea.
Deodata chipul mi s-a imblanzit si infatisarea mea expima durerea pe care o simte un copil cand isi da seama ca a fost lasat singur intr-o piata plina de adulti nesuferiti.Si eram intr-adevar singura.Am auzit orologiul orasului si apoi sirena trenului.
De unde se auzisera acele zgomote sigur va veni salvarea.
Si eram copil,fiindca mai credeam inca in toate,in adevar,in basme si in povesti imposibile de amor.

Orologiul tacu si un zgomot de pasi pe zgura de langa sine,pe aleea de pietris mi-a intrerupt sirul gandurilor.
Trenul sosea cu viteza de neoprit.Asa ca am dus la indeplinire planul creat fugitiv intr-o fractiune de secunda vazandu-i fierul dur si simtind durerea.



Un tipat de femeie,de durere,apoi o bubuitura au auzit cei care se aflau in apropierea garii in acea seara.Fierul a spulberat inca un suflet,inca o mie de sperante dar si gandurile ei negre.

Monolog 6

Incep postarea prin a spune ca mi-e absolut scarba de tot ce inseamna falsitate.De tot ce inseamna sa te schimbi intr-o zi.
Nu am putut niciodata sa ma folosesc de cineva.Probabil ca ar fi fost mult mai bine in felul asta.
Ma bucur ca mi-am ascultat pentru prima data instinctul si am fost ireprosabil de corecta cu mine.
Daca ma lasam purtata de sentimente as fi ajuns la ura.Sa urasc ceea ce fac si sa-mi urasc o parte din trecut pentru ca sunt absolut sigura ca m-ar fi lasat pentru cealalta in orice clipa.M-ar fi lasat fara sa-i pese. Fara sa se uite in urma.Fara remuscari.Fara amintiri.E stilul ei.

''Everything went perfect until the phone rang'' ziceam nu de mult in gluma.
Acum totul mi se pare cat se poate de adevarat si corect.
A sunat telefonul si am auzit o voce noua.
Ea imi spunea ca ar trebui sa incetez relatia cu Novel.Ca cele 7 luni petrecute impreuna au fost doar o distractie pentru aceasta si ca totul ar trebui sa se incheie in acel moment.
Tot acea voce m-a facut sa tremur.Imi vorbea atat de calm pe un ton asa de prietenesc incat eram sigura,la un moment dat, ca este o gluma proasta.Desi toate detaliile erau prea bine descrise.Mi-a spus ca daca vreau sa ma conving sa ma duc acasa la Novel...
,,sigur e o gluma.doar ma iubeste...o sa ma duc,e o surpriza in mod cert''


Am ajuns la usa.
Am intrat direct,asa cum ma sfatuise ,,vocea din telefon''.
Am ajuns pe hol.
Apoi in fata camerei EI.
am intrat.Novel nu era singura.O alta fata ii tinea companie si parea a fi mult mai mult de atat.
A fost prinsa in propria capcana.
Nu am stiut cum ar fi trebuit sa reactionez.Am intrebat doar cine e,si mi-a raspuns ca tipa roscata e iubita ei.
Cele doua cuvinte care au incheiat fraza mi-au sunat ca un ecou in minte.
Nu stiu decat ca am trantit usa iar apoi m-am trezit in parc pe o banca.
Era frig si ploua.
Nu pot sa-mi controlez reactiile.Sunt...
Defapt ceva in mine s-a rupt.Ma doare.Ma doare al naibi de tare si simt ca nu pot face sa inceteze sentimentul ala.
Am fost folosita.
Ce sens mai are acum viata.Ea imi era imboldul firesc de a trai si de a continua sa fiu fericita.Devenise mai mult decat a fost o alta persoana pentru mine,imi era prietena cea mai buna,si in realitate,singura.Imi indepartasem toti amicii pentru ea.
Obrajii imi ardeau si mainile imi tremurau teribil.
A fost momentul in care am izbucnit in lacrimi.Am ajuns acasa,am strans toate lucrurile de la ea si am plecat pornita sa le arunc.
Nu pot sa traiesc fara ea.Sunt dependenta de ea.Fara ea ma simt un nimeni.
Asa ca am iesit pe usa blocului si am plecat fara tinta spre o portita de scapare din Viata mea de pana atunci....

Monolog-partea 5-''psihic''

Simt doar ca s-a oprit timpul in loc.
...uneori...
uneori stau si ma gandesc cine sunt si ce caut defapt.
Sunt raspunsul intrebarilor mele,rezultatul convingerilor ferme.
Sunt ceea ce vreau sa fiu sau ma comport asa cum vor cei din jur sa o fac?
Sunt ganduri goale , scrise pe o pagina de suflet , cu un condei inmuiat in credinta.
Credinta ca va veni o noua zi,cu noi incertitudini dar totodata cu raspunsuri mult asteptate.
Ce caut aici sa va vorbesc despre mine si povestea mea?Asta probabil nu vreau sa va dezvalui.
Cine suni?!?!Ei bine,sunt Nicole.
Nicole este o tipa bruneta,ce are cu putin peste 1.75,iar culoarea ochilor este pura ciocolata amara.
Iubeste sa-i iubeasca pe apropiati dar in acelasi timp si arta.
Este tot ceea ce i-a oferit Creatorul.
Arta este tot ce o inconjoara.
Arta este ea,reprezinta esarfele,zambetul timid al unui pusti de gradinita,ocheadele,cafenelele,fluturii,ciocolata,petalele de trandafir,rasaritul,vantul si cestile goale.
Imi place sa arunc petale in vant si sa le las pentru prima data libere,sa ajunga exact unde au pofta.
Imi place sa citesc romane politiste si sa beau cafea noaptea.
Imi plac biscuitii si conversatiile in doi.
Imi place sa stau intinsa in pat,sa-mi strang ursuletul inainte de culcare,sa aud greierasii cum canta vara,sa-l mangai pe Tom, pisoiul meu cu ochi albastri.
Imi place sa gresesc si sa fiu impulsiva.Imi place sa sarut pasional si fugitiv.Imi place sa fiu tinuta in brate.
Imi place sa mananc seminte singura si sa ma gandesc la....nimic...imi plac boabele de cafea puse cu grija pe pagini vechi de carte.
Aceasta este Nicole despre care va intrebati probabil ce cauta in peisaj.
Este o oarecare "ea" care va vorbeste despre pasiunea mistuitoarea pentru Novel-un adevarat roman,si la propriu si la figurat,dupa cum sugereaza chiar numele.
Nu stiu cine sunt,ce vreau si habar nu am ce caut.
Singurul lucru de care sunt sigura e ca voi primi raspunsurile potrivite atunci cand voi avea nevoie de ele cu adevarat.

Monolog-partea 4

-Ahh,bine ca s-au terminat orele.Nicole,mergi la o cafea cu noi??

-Scuze fetelor.Am niste treaba...chestii de rezolvat.Dar promit sa ma revansez fata de voi.O sa iesim cu alta ocazie.Va pup!

-Paaa...









,,Si-acum o sa ma bucur de ceea ce e al meu.De ceea ce-mi apartine in totalitate.De exact ce am asteptat toata ziua.Mi-e atat de dor de ea...Iau un taxi''

Am ajuns in fata blocului ei.De obicei este plecata asa ca am decis sa o sun inainte de a urca pana la etajul VIII.

Se pare ca nu raspunde.O sa mai incerc.Ma duc sa cumpar ceva,sa-i fac o surpriza.

A trecut suficient timp.O sun din nou.

Nu-mi raspunde.Probabil i s-a intamplat ceva.Defapt nu!Sigur nu!

Hai sa urc pana la ea la usa.Cred ca are telefonul in alta camera.

Etajul VIII,apartamentul 66.Amuzant.ma amuza numarul 66 scris cu cifre aurii pe usa ei.

Apas butonul soneriei.Nu primesc niciun raspuns.Insist.Nimic.E plecata.In cazul asta ma voi duce acasa.







dupa 5 ore.

Crede-ma.I-am trimis cateva mesaje dar nu mi-as dori sa creada ca o presez.
Adica,probabil are treaba.Mai bine ma bag la somn putin si cand ma voi trezi voi vedea un mesaj de la ea pe ecranul mobilului. O sa scap de dubii astfel.
Si chiar asa a fost.Am primit mesaj,un raspuns scurt,sec,m-am simtit ciudat pentru prima data.A fost ca si cum am deranjat-o cu ceva.Ca si cum..nu stiu.Am simtit un gol in stomac.

Eu chiar tin la ea si nu mi-as dori sa-si bata joc de sentimentele mele.Pana in seara i-am mai trimis cateva sms-uri dar mi-a raspuns doar la unul,cu intarziere.Pe mess abea daca-i scoteam un cuvant.Am inceput sa ma intreb cu ce gresisem.Ce am facut de se poarta asa cu mine.Am gasit si raspunsul....
....Probabil am fost prea atasata,i-am oferit prea multa afectiune si probabil nu asta isi doreste.O sa incerc sa fiu mai rece.
Suna telefonul...Ma indrept grabita ,dar nu e Novel.
Raspund,si o voce sarcastica imi spune repede lucruri care imi taie respiratie.
De atunci nu mai stiu nimic..Imi amintesc doar ca...

Monolog(partea a III-a)

Am facut-o.
I-am marturisit absolut tot.Chiar si ultimul sentiment ascuns pe undeva prin suflet.I-am povestit tot ce-mi place la ea si cat de mult ii apreciez calitatile.
Era seara si era cald.O priveam cum se misca lasciv in lumina slaba a orasului care patrundea in camera prin fereastra ei mare.Paharele erau pe jumatate goale.Vinul era la fel de rosu ca si buzele ei.O iubeam.Si atunci realizasem asta mai mult ca niciodata.Era atat de pasiva la sentimentele mele,imi suradea drept in fata.Am crezut ca la un momentdat va izbucni in ras.Dar nu a fost asa.
Usor,mi-a cuprins crestetul cu mainile si mi-a spus: "off,ce copil esti''.Apoi m-a sarutat si totul a decurs perfect.
Novel e exact tot ce mi-am dorit,totul,concentrat intr-o singura persoana.Una singura care ma completeaza perfect.
M-am simtit usurata ca i-am marturisit trairile fata de ea.Si sincer,chiar daca pentru cateva minute m-am simtit stanjenita,pentru ca aveam impresia ca am amuzat-o teribil cu spusele mele,ceea ce a urmat a compensat totul si m-a facu sa cred cu tarie ca si ea ma iubeste la fel de mult.
Se aud cateva picaturi de ploaie.Apoi din ce in ce mai multe.Pe geam intra mirosul de asfalt ud.Nu ne sinchisim sa ne ridicam pentru a inchide geamul.In bratele ei ma simt suficient de sigura ca totul va fi bine de acum incolo.
Se aude un telefon vibrand.Ea sare ca arsa.Raspunde.Se indeparteaza.Ramasa singura in camera inima imi bate din ce in ce mai tare.Pot sa-mi simt pulsul in tot corpul.Sunt atat de indragostita incat sper ca asta sa tina o vesnicie.Nici nu simt cum trece timpul.
Astept.
Astept..
Revine.Imi spune ca trebuie sa plece,ca are o urgenta,dar ma roaga sa ma gaseasca tot aici cand se va intoarce.



E dimineata.Ea inca nu a revenit.I-am promis ca o sa o astept.Dar ar trebui sa ajung si la scoala intr-o ora.Defapt,cred ca nu voi mai parasi apartamentul ei pana la pranz.Scoala mai pote astepta.
Ea nu!